Statia de metrou L'ENFANT PLAZA din Washington DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.

Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu.

Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu: Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca din mers.

6 minute: Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute: Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand.

Lucrul asta se repeta cu mai multi copii iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute: Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.  Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora: El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni actuali muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la 3,5 milioane $.

Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston la refuz. Valoarea medie a unui bilet a fost de 100 $!

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.

Problemele care s-au pus:

* Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?

* Ne oprim s-o admiram?

*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta: Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii, cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata

pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, Oare, de cat de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim in existenta noastra?

Sau mai bine zis, la cate lucruri bune si frumoase suntem obligati sa renuntam sau sa le ignoram atunci cand traim intr-o societate, sau un sistem social ca acela pe care il suportam acum cu greu? Caci nu atat individul, cat sistemul social in principal este piesa vinovata de uratenia vietii noastre!

... a se retine ca, cei mai atrasi de sunetul viorii erau copii care nu apucasera inca sa se urateasca sufleteste si mai aveau in ei inca un strop de inocenta ...

Merita sa meditam!